Previzibil. Un om cu parul negru ajunge la un moment dat sa para nins in mod natural si permanent. Un om cu ochi care vor sa exprime duritate devine demn de mila intr-un final pentru ca obrazul zbarcit si trupul mult prea slab ca sa se impuna il ajuta sa devna ridicol. Un om care e omorat lent de cancer si inca fumeaza e de inteles in cazul in care e constient ca mai are cateva saptamani.
Si totusi, de ce am realizat lucrurile astea abia cand te-am vazut? Nu mi-au trecut prin minte decat in momentul in care am intrat in casa si te-am vazut cu parul alb, desfigurat de santuri adanci, cu gatul umflat. Mi-ai spus “time kills it all”. Dar stiam, pe bune ca stiam. Teoretic stim prea multe. Practic…
M-am simtit din nou mica si te-am ascultat de parca ai fi spus cele mai importante lucruri. M-ai “incurajat” in stilul tau specific cand mi-ai aratat cartile pe care le studiai la drept. Jumatate din ele, vreau sa spun. Asteptau cuminti sa le vina randul, pe un scaunel langa soba.
Mi-am pus intrebarea “cum ii spui pa unui om, cand esti constient ca nu o sa-l mai vezi niciodata?”. E vreun ton anume? Cuvinte potrivite? Te-am luat in brate si te-am pupat. Recunosc ca am stat mai mult cu nasul langa obrazul tau stang, suficient cat sa-mi spui repede “hai cara-te” pentru ca orgoliul de berbec nu lasa oamenii sa iti vada lacrimile.
Am ciocanit de doua ori. Urata usa! Un alb murdar, lemn prost si subtire. Aproape ca auzeam fumul iesind din gura ta, dupa ce a avut grija sa-ti innegreasca plamanii.
Dar eu bateam cu putere, asteptand sa mi se spuna ca pot intra.
Raspunsul nu a intarziat niciodata. Am intrat de fiecare data in camera mare, goala, neaerisita. Probabil am si acum impresia ca e uriasa pentru ca nu am vazut-o decat cu ochi de copil. Aceeasi canapea veche, peretii afumati si palizi, aceleasi teancuri de carti plasate haotic. Acelasi tu, asteptandu-ma cu tigara aia blestemata din care trageai cu pofta. Credeam ca e mereu aceeasi, ca o fumezi de fiecare data cand intram. Nu am observat niciodata ca se stinge incet, incet. Nu aveam timp sa vad. Urmaream fumul ala care ma fascina, alergam dupa el, constienta ca ti-era drag de mine si uneori prea prinsa de discutiile pe care le incepeam intotdeauna la fel:
-De ce au plecat iar?
-O sa se intoarca. Stai linistita, am eu grija de tine, doar esti berbecul meu.
Si se intorceau saptamanal si la sfarsitul zilei iar plecau. Din nou bateam in usa, cu lacrimi in ochi. Timpul petrecut in camera cu fum si carti ma facea sa uit ca imi vedeam parintii o singura zi pe saptamana. Aveam 4 ani, dar conversatiile noastre “de oameni mari” mi-au ramas tatuate pe locul ala miraculos care mi le retrimite periodic la analiza. Si azi le analizez si zambesc, insa cine mai suntem noi? Doi oameni ce nu mai au in comun decat zodia si amintirile unor conversatii pierdute in fumul neiertator al timpului.
Am putine amintiri cu noi, legate de perioada aia lipsita de griji, insa tot ce a ramas e intiparit si va ramane viu si peste jumatate de secol.
Ma luai cu tine la carciuma si imi cumparai Cola. Eu stateam cuminte pe scaun, urmarind mutrele acre ale unor betivi rautaciosi si vulgari. In imaginatia mea tu nu erai ca ei, desi iti erau prieteni de pahar. Tu erai unchiul care citea Shakespeare si Edgar Allan Poe, acel unchi dintr-un orasel cu oameni ignoranti, in care doar casnicele mai citeau, insa romane siropoase.
Imi luai guma turbo pe care o mestecam pana se intarea si devenea ca un cauciuc fara gust. Buna sau rea, guma aia nu mai e. Asa se intampla si cu viata. O “mesteci”, o gusti, e frumoasa mai ales la inceput, pana dai de greu. Apoi o mesteci mai greu, pana isi pierde tot gustul…Si dispare, se pierde. E doar inca o guma scuipata, consumata….dintre atatea.
Desi nu mi s-au spus lucruri bune despre tine, nu-mi amintesc nimic urat. Poate nu intelegeam fiindca eram copil, sau poate sunt eu o ciudata ca mi se pare amuzant ca le raspundeai “Ce ma, eu te-am intrebat cu ce viteza te-ai pisat de dimineata?” cand cineva te intreba ce mai faci, doar de dragul de a face conversatie.
Au trecut 13 ani de cand ti-am batut ultima oara la usa. Marti o voi face din nou, pentru ultima data.
Nu stiu cum sa incep. Da, sunt constienta de faptul ca asta nu-i un mod bun de a incepe ceva, dar inceputurile imi dau bataie de cap. Hai s-o luam de la inceput!
A trecut o cantitate semnificanta de timp de cand nu am mai scris. (Cantitate de timp? Da maaa, daca vreau pot sa-l masor in kilograme!)
Ei, stiti cum e! Suntem fete mari acum, dam bacul, ne facem griji in ceea ce priveste viitorul nostru…shit like that. (nu asociati viitorul nostru cu shit)
Imi amintesc si acum de parca era ieri. Cineva m-a intrebat ce facultate vreau sa urmez si eu am spus “Dreptul”, putin incurcata ce-i …drept. De ce? Pentru ca nu reflectasem asupra deciziei, asa cum orice elev de clasa a XI-a se presupune ca o face. Beam bere si abia suportam cele 40 de grade. Cred ca abia atunci am constientizat ca, neavand alternative, chiar asta voi face.
Nu, nu visez asta de cand nevoile fiziologice inca aveau ca destinatie propriu-mi corp (de cand inca ma pisam pe mine). Mai sunt d-astia “Frate, eu am stiut ce vreau sa fac de cand m-am nascut”. Da, primele cuvinte rostite au fost “Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii “. Good for you, man!
So, there I was… Uitandu-ma in halba de bere ca si cum acolo era scris clar, negru pe…galben “Drept”.
Ehee.. de cand nu am mai scris.. In tot timpul asta am adunat eu cateva informatii si mi-am mai adaugat cateva frustrari care nowadays par absolut necesare si chiar trendy pentru orice roman.
Politica noastra continua sa fie o sarada, un circ.. as indrazni chiar sa zic o cocina, unde Basescu este porcul alfa. Da, nimeni nu il depaseste. E cel mai murdar, cel mai gras, cel mai scarbos, cel mai lenes porc din politica romaneasca.
Si uite asa m-am trezit eu, azi, in 4 februarie 2010, si mi-am dat seama ca am mai ramas cu el inca 5 ani. Stiu, cam tarziu. Nu am mers pe principiul “Nu il vreau pe Basescu, dar nici nu ma duc la vot”. Nu fratioare, m-am dus. Dar nici complet serioasa n-am fost, ce-i drept. Am votat exact pe cine merita tara asta. Daca “domnului” in cauza i s-a dat voie sa candideze, pai atunci cine sunt eu sa zic ca nu este indeajuns de bun sa fie presedinte?
Mor pe astia care imi povesteau mie pe holurile scolii cum trebuie sa te gandesti, sa cumpanesti inainte sa votezi. “Sa facem din Romania un loc mai bun”. Aoleu, ce politician dat dracu’ esti tu. Cati ani ai? 18. Tare. Trebuie sa stii tu multe la 18 ani. Nu ca eu as avea mai mult, da’ parca nu ma sparg bre in figuri de.. Ce esti tu? PDL-ist. Aoleu. E si in partid auzi la el. Si ce faci tu acolo in partid? Mapa cui o duci?
Sunt satula de pseudo-valorile astea de care sunt inconjurata, zau. Crezi ca daca imi insiri cuvinte din dictionar, esti mai “cult in cap”? (ca sa o parafrazez pe cea ce este idolul meu in viata. Da, de Nikita vorbesc ) ) Nu esti. Pe bune nu esti. Sunt sigura ca si voi cunoasteti persoane care la fiecare doua cuvinte, mai trantesc un termen care li se pare lor … academic, iar daca incerci sa te contrazici in vreun fel cu ei, iti raspund calmi, ca deh, ei sunt educati draga, nu ca tine de la coada vacii: “Tupeul tau ma lasa rece.” Sigur. De parca trebuia sa te incalzeasca cu ceva.
Cunosc cateva specimene de genu’ asta si trebuie sa le suport in fiecare zi. Cica se fac politicieni. Oh, de-abia astept. Vi se pare ca ce avem acum e rau? Sa vedeti cand ne facem noi maaaaari. Sa vedeti atunci cand puta asta nu o sa mai care mapa nimanui, ci o sa fie pus sa ia decizii pentru astia multi si prosti. Atunci durere. Ce o sa ne mai distraaam.
Aseara, la arena Staples Center din Los Angeles, a avut loc omagiul adus lui Michael Jackson.
Am vazut o familie Jackson indoliata si aparent profund indurerata. Cred din tot sufletul ca sunt fani care au plans si au suferit mult mai mult decat ei. Mi s-au parut prefacuti si au facut exact ce Michael nu ar fi vrut niciodata: un circ. El a spus in repetate randuri faptul ca nu isi doreste sa moara si, in naivitatea lui, sustinea chiar ca nu va muri..
Sicriul in care se pare ca se afla trupul lui Michael Jackson a fost adus in sala. Sunt ferm convinsa ca asta ar fi fost ultimul lucru pe care el l-ar fi vrut. Si daca eu mi-am dat seama de asta, cred ca si familia realizase acest lucru. Dar le-a pasat? Not really..no. Pentru Dumnezeu… chiar trebuia sa fie cosciugu` acolo? Care a fost sensu`? Eu credeam ca tot spectacolu` omagiaza viata lui Michael Jackson: cum a trait, cum a cantat, cum a dansat, ce a creat, ce a iubit, ce a lasat in urma.. Viata lui! Trebuiau sa ne fi fost amintite cele mai frumoase momente, cele mai bune melodii, cele mai frumoase coregrafii. Era modul in care noi ne aminteam de Michael Jackson. Se intelege deci de ce sicriul nu era necesar.
Ca sa nu mai spun de faptul ca au trecut 13 zile de la moartea lui Michael. Si corpul sau inca nu a fost inmormantat. Asta doar ca tatal lui sa ceara 2 autopsii. Si de parca nu ar fi fost de ajuns, va fi inmormantat si fara creier. Ca sa se mai poata face niste teste. Se pare ca lui Joseph Jackson ii este teama ca Michael sa nu fi fost otravit. Ar trebui sa stea linistit. Daca e cineva care ar putea fi acuzat de faptul ca i-a distrus viata lui Michael, el e ala.
Concluzia e ca totul trebuia facut asa cum i-ar fi placut lui Michael. El ar fi trebuit inmormantat cu cateva zile dupa moarte, ca sa nu fie explozia asta mediatica. Era cunoscuta ura lui Jackson pentru paparazzi si tabloide. Iar omagiul ar fi trebuit facut sub forma unui concert. Asta stia Michael sa faca cel mai bine, asa trebuia sa ne fi luat la revedere. Deci mie mi se pare destul de simplu rationamentul. Asta daca modul lui Michael de a fi ar fi contat vreun pic.. Copiii nu aveau ce cauta acolo, cu atat mai putin sa fie pusi sa vorbeasca intregii lumi. Sunt mici, nu inteleg nimic. Oricum vor fi manipulati toata viata.. O sa vedeti.
In fine… Michael tot nu se intoarce, asa ca sper ca o data cu ceremonia de aseara, apele o sa se linisteasca si o sa-l lase in pace. Macar acum..
Scena a ramas goala. Si oricat de multi se vor perinda de-a lungul timpului prin fata microfonului, nu va fi nici macar unul ca el.
“But they told me
A man should be faithful
And walk when not able
And fight till the end
But I’m only human.”
Michael Jackson- Will you be there.
Dragi vâlceni, aşa cum v-am promis, ne ţinem de cuvânt şi ţinem lanţ seria petrecerilor şi evenimentelor din oraşul nostru. Următorul nostru proiect îi are în vedere pe toţi iubitorii de artă urbană, cunoscută şi sub numele de graffiti. 5 dintre cei mai curajoşi şi talentaţi tineri din Rm.Vâlcea vor da ce au ei mai bun pentru a obţine notele maxime din partea juriului şi bineînţeles, premiile puse la bătaie.
Şi pentru că ştim că publicul este cel mai important vor fi şi niste panouri special amenajate pentru ca toată lumea să-şi etaleze talentul la desen. Pe lângă asta, cele mai bune desene de la amatori vor fi şi premiate! Muzică bună, distracţie, artă şi premii. Cu asta vă aşteptăm luni, 6 iulie în Parcul Zăvoi, de dimineaţa până seara!
P.s : Încă se mai acceptă participanţi, aşa că dacă vrei să arăţi ce poţi lasă un comentariu la acest post şi eşti înscris imediat.
They don’t, do they?
Mda.. tot mapamondul vuieste: a murit Michael Jackson.
Sunt prea tanara pentru a-l aprecia corect.
Dar oricat de tineri am fi, cred ca oricine a vazut cel putin o data “Thriller”. E de ajuns ca sa ne dam seama ce am pierdut.
Am pierdut ultima legenda. De-acum inainte nu putem decat astepta sa apara un altul care sa-l egaleze. Stiu.. no chance for that to happen. In cazul asta.. ramane muzica lui. Asta nu o sa o ia nimeni niciodata.
Asa ca.. bagati “Dirty Diana”, press play and enjoy! Sau “You rock my world”, “Beat it”, “You’re not alone”, “Billie Jean”. Toate merita ascultate. Si mai sunt multe altele…
PS: O sa-si faca fani si dupa moarte. Eu, spre exemplu, nu ascultasem de la el decat “Thriller” si “You rock my world”. Acum le stiu pe toate. Ce pot sa zic… mai bine mai tarziu decat niciodata. Si probabil sunt multi altii in aceeasi situatie.
Dragi vâlceni, noi dăm drumul la distracţie în vara asta şi te chemăm la cele mai tari petreceri ale sezonului! Am inceput cu un show de stand-up comedy unde am adunat vâlceni cu mic,cu mare, sa râdă şi să se simtă bine câteva ore.
Urmează o petrecere cum n-a mai văzut Vâlcea! Lăsăm râsetele deoparte şi devenim serioşi puţin,căci, avem o confruntare de susţinut!
Căutăm fete şi băieţi dispuşi să demonstreze că sunt mai tari decât adversarii lor de mii de ori. 5 fete şi 5 băieţi se vor duela pe parcursul a nouă probe arătând ce are fiecare mai bun. Spiritul de echipă, cultura generală, forţa fizică şi puterea de convingere sunt doar câteva din lucrurile ce se vor puncta şi premia în confruntare.
Dacă te-am nimerit cu calităţile astea , aştept un mail (fara.manusi@gmail.com) sau pur şi simplu un comentariu aici pe blog şi spune-mi că vrei să participi! Eşti automat înscris în competiţie! Ia-ţi şi iubitul/iubita şi arată-i tu cine cântă în casă!
Data confruntării : 19 iunie 2009
Câmpul de luptă : Rm.Valcea, Terasa Aroma (pe Mall)
Şi ca la orice bătălie,e nevoie de o armată întreagă! Te aşteptăm cu întreaga gaşcă să-ţi susţii favoriţii. Biletele costă 5 lei şi se găsesc la membrii Interact din oraş sau în ziua cu pricina, la intrare.
Titlul ma duce cu gandul la “divele” din Romania. Frate, deci de dive nu ducem lipsa. Nu avem bani, nu avem economie, nici in educatie nu abundam, dar avem dive. Si ce fac ele, divele, ca sa ramana pe sticla? (pentru ca e un lucru stiut ca nu au vreun talent care sa le tina in centrul atentiei) Fac scandal. Si se cearta cu toata lumea. Orice pentru spectacol si rating.
Sa incepem cu diva divelor, Mihaela Radulescu. Dupa ce s-a victimizat pe la toate televiziunile ca ea era sa fie omorata de niste fotografi (hai frate ca fabulezi), a ajuns la concluzia ca cel mai bine e sa se mute in Monte Carlo. Du-te! Deci pleaca si intoarce-te cand te-oi chema eu. (s-ar putea sa ai ceva de asteptat ) ) S-a despartit de Cerb, Elan, whatever his name is, si s-a combinat cu Dani “The Under-aged” Otil. Si au devenit ei doi Brad Pitt si Angelina Jolie ai Romaniei. Numai ca aia sunt si frumosi, si bogati si talentati. Si in toata ecuatia noastra mioritica, banii sunt la Elan, iar frumusetea si talentul sunt inca termenii necunoscuti pentru ca nu au fost gasiti la nici unul dintre cei 3.
Si deci subiectu’ asta cam expirase. Asa ca Mihaela a bagat-o pe asta cu Monte Carlo. Si ne-a mai si anuntat cu 2 luni inainte, ca sa nu mai putem sa dormim noaptea pesemne.. Si cum nimeni nu o prea baga in seama, a inceput ea sa scrie articole, draga, in Jurnalul National. Intr-unul din ele spunea ca pleaca dezamagita si indurerata. Da’ pleaca o data! Nu ne mai ameninta atat. Du-te! Sincer. Si in ultimul articol s-a gandit ea sa faca pe deontoloaga. Si s-a luat de Victor Ciutacu. Big mistake, sister! Asta bineinteles ca i-a replicat urandu-i “drum buna si trai linistit pe banii betivului si afemeiatului traitor in orgii financiare”. Deci a cam trimis-o in ma-sa.
Mihaela, nu te mai suporta nici colegii de trust (asta daca te-au suportat vreodata). Asta nu-ti spune nimic? Ia vezi poate mai prinzi totusi primu’ avion spre Monte Carlo.
Si foarte scurt o sa spun cate ceva si de Oana Zavoaranu, o alta “diva”, care dupa ce s-a certat cu ma-sa, Carcotasii, Monica Columbeanu, a trecut si ea la colegii de canal (si nu orice canal, Kanal D ) ). Asa ca l-a luat in primire pe Luis Lazarus (penibil nume ) ), care are si el o emisiunea aproape la fel de jenanta ca si a ei. Probabil de-aia s-a si enervat mahalagioaca. S-o fi simtit amenintata. Sfatul meu, Oana, e sa te interesezi repede, poate prinzi si tu avionu’ spre Monte Carlo. Du-te! Ia-o pe Mihaela de manuta si duceti-va frumusel amandoua. Don’t worry! Nu va vom duce dorul. See ya! (Wouldn’t wanna be ya )
Poate asta e solutia, fratilor! Cred ca trebuie sa facem cheta nationala si sa le trimitem pe toate in Monte Carlo! Sa vada si ei cum e sa traiasca in Romania.. (Splendida tara. Pacat ca-i locuita)
Wow, cata revolta pe aici in ultima vreme! Ce-o fi cu noi? Hm, nici macar eu, care sunt mai pasnica de felul meu, n-o sa pot sa scriu postul asta intr-o maniera placuta. But I’ll try to keep it low. I promise. I swear!:)
Mai am de facut o completare in introducere si anume : stiu ca de televiziuni/emisiuni se lua de obicei Fran, dar cred ca inca nu a vazut Mtv Movie Awards de anul acesta, ca altfel postul asta era clar scris de ea.
In continuare urmeaza un post mai lung,cu clipuri/poze, asa ca daca ati ratat si voi show-ul, va pun eu acum la curent cu el ;;) Ma duc sa-mi iau cafeaua si continui. Read the rest of this entry »
) ) Nu esti. Pe bune nu esti. Sunt sigura ca si voi cunoasteti persoane care la fiecare doua cuvinte, mai trantesc un termen care li se pare lor … academic, iar daca incerci sa te contrazici in vreun fel cu ei, iti raspund calmi, ca deh, ei sunt educati draga, nu ca tine de la coada vacii: “Tupeul tau ma lasa rece.” Sigur. De parca trebuia sa te incalzeasca cu ceva.
Se pare ca lui Joseph Jackson ii este teama ca Michael sa nu fi fost otravit. Ar trebui sa stea linistit. Daca e cineva care ar putea fi acuzat de faptul ca i-a distrus viata lui Michael, el e ala.
Lăsăm râsetele deoparte şi devenim serioşi puţin,căci, avem o confruntare de susţinut!
(s-ar putea sa ai ceva de asteptat